Am scris mult despre cei care trebuie să confrunte, dar oricum e insuficient la câte situații specifice pot apărea și la câte feluri de oameni există. Consider însă că cei ce vor să confrunte cu respect și dragoste, vor fi călăuziți de Duhul Sfânt, în toată înțelepciunea și dragostea față de aproapele. Aș vrea să scriu câteva aspecte pentru cei ce se află în postura de a fi confruntat. E delicată treaba și e greu tare să și se aducă păcatul al lumină și să ți se ceară socoteală. O astfel de acțiune produce rușine, jenă, supărare și multe emoții și sentimente pot să preia controlul vorbirii și acționării atunci. E necesar să fim pregătiți și pentru astfel de episoade.
Să greșim este în natura noastră păcătoasă. E inevitabil și neplăcut, chiar dacă ne străduim să cinstim pe Dumnezeu cu viața noastră. Omul este supus greșelii și uneori, alții văd aceste greșeli. Sunt situații în care le vedem și noi dar nu le putem abandona, și sunt situații în care nici nu realizăm că greșim sau în care ni se pare normal un astfel de comportament. Greșelile noastre sunt văzute de mulți oameni. Unii din ei stau și se bucură de ele, alții bârfesc la greu, alții reacționează lipsiți de dragoste și respect ca să se dovedească ei mai sfinți dar sunt și unii cărora chiar le pasă și care vor să ne atenționeze în dragoste.
Să îți pună cineva „sub nas” greșeala e jenant, uneori rușinos dar sigur e dureros. Când ne doare, acționăm din reflex să îndepărtăm durerea sau să ne îndepărtăm de cauza durerii. Așa se face că ne trezim negând, acuzând, mințind, atacând și chiar fugind de oamenii care ne aduc înaintea ochilor faptele noastre nesfinte. Sunt reacții firești, normale, nimeni nu are plăcerea de a sta în preajma unui om care îi provoacă durere, dar totuși e destul de posibil ca acei oameni să aibă dreptate. Trebuie să ne învățăm să primim și mustrarea despre care Solomon spunea: „Cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.”
Ce poți face când ești confruntat sau mustrat?
Nu e o formulă standard, dar scriu câteva rânduri care să îți ne pregătească măcar puțin, fijnd convins că oamenii care au Duhul Sfânt, vor fi călăuziți de El spre o atitudine potrivită.
Fii dispus. Arată că ești gata să îl înțelegi și pe celălalt. Fii dispus să schimbi unde trebuie schimbate aspecte. Nu fi atotsuficient, noi avem nevoie de „vederi din exterior” nu putem vedea de unii singuri toate aspectele și cei cu care conviețuim le pot observa mai bine pe unele din ele.
Ascultă. E nevoie de o ascultare atentă, chiar dacă pentru început sau chiar și la sfârșit nu ești de acord cu ce ți se spune. Nu întrerupe omul care te confruntă. Lasă-l să spună tot și cere detalii unde este cazul. Ia-ți timp să gândești bine ce spune cealaltă persoană și dacă este nevoie, cere un timp de meditare înainte de a răspunde. „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbise și zăbavnic la mânie” acest verset ar trebui să guverneze procesul de confruntare.
Răspunde potrivit. Scriam că trebuie să ceri un timp de meditare, dar după acest timp, e nevoie să oferi un răspuns gândit și așezat, în conformitate cu lucrurile prezentate. Răspunsul tău trebuie să fie smerit și clar. Nu căuta neapărat să-ți aperi reputația tu, că Dumnezeu o va face. Nu pregăti un atac pentru cel ce te-a confruntat ci un răspuns, nu privi pe cel ce te-a confruntat ca inamic sau dușman, ci ca pe un prieten.
Păstrează-ți demnitatea și discernământul. Cei mai mulți oameni reacționează când sunt confruntați dat noi să nu facem asta. Trebuie să Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne lucreze prin ceilalți. Unii oameni chiar sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu. Unele din confruntări sunt adevărate operații chirurgicale, și totuși sunt spre bine e nostru. Respectă-l pe cel ce te confruntă, că nu mulți au curajul acesta. Cine să-ți spună? Astfel de oameni sunt rari și adesea o fac imperfect. Nu țipa, amenința, trânti și nu te mânia. Durerea este normală, dar nu reacționa ci gândește apoi acționează cum te îndrumă Duhul.
Nu uita, noi suntem în plin proces de prelucrare, suntem pe masa de lucru a Marelui Artist, el poate folosi diferite instrumente, de la dălți de diferite dimensiuni la abraziv de diferite granulații pentru a ne prelucra și finisa. Nu e niciodată plăcut să fii lucrat, dar anticiparea operei de artă ce va ieși din mâinile Marelui Artist, dă bucuria de a sta totuși sub acțiunile acestuia. Mai mult, nici instrumentele folosite de El nu sunt perfecte, cum nici folosirea noastră pentru prelucrarea altora nu e perfectă, dar Dumnezeu compensează imperfecțiunea cu dragostea sa. Gândește-te dincolo de fratele folosit pentru a te modela, gândește-te la Cel ce prelucrează, la planul Său, la opera care va ieși „de pe mâinile Sale” și așa va fi mai ușor de suportat.
Doamne, fă din mine, ceea ce ai în planul Tău și devin și ajută-mă să mă supun acestei modelări.
Articol scris de Teofil Gavril, preluat de File din Jurnal